Ciocârlanul de Bărăgan (Melanocorypha calandra), cunoscut și sub numele de ciocârlia mare, este o specie de pasăre caracteristică zonelor de stepă și câmpie deschisă. În România, această pasăre se regăsește în special în Câmpia Bărăganului, de unde și numele său popular.
Cu o prezență discretă, dar cu un cântec impresionant și zbor caracteristic, ciocârlanul joacă un rol important în ecosistemele agricole și este un simbol al biodiversității stepei românești.
- Descriere și identificare
Ciocârlanul de Bărăgan este o pasăre de talie medie, cu o lungime de aproximativ 19–22 cm și o anvergură a aripilor de până la 44 cm. Penajul este predominant brun-cenușiu pe partea superioară, cu dungi fine, și albicios pe abdomen. Capul este relativ mare, iar ciocul scurt și gros, adaptat pentru consumul de semințe și insecte.
O caracteristică distinctivă a acestei specii este zborul său ondulat, combinat cu un cântec puternic, melodios și variat, pe care masculul îl interpretează în aer în timpul sezonului de împerechere. În zbor, ciocârlanul pare masiv, cu aripi late și o coadă relativ scurtă, care se termină într-un vârf ușor rotunjit.
- Habitat și răspândire
Ciocârlanul de Bărăgan preferă terenurile deschise, întinse, cu vegetație joasă – pajiști, fânețe, terenuri agricole neintensive și, în special, stepele naturale. În România, cele mai importante populații se regăsesc în Câmpia Bărăganului, Câmpia Olteniei și Dobrogea, dar și în alte regiuni cu habitate similare.
Această specie este sedentară în sudul țării, deși unele populații pot efectua deplasări locale în sezonul rece, în funcție de condițiile climatice și de disponibilitatea hranei.
- Comportament și reproducere
În perioada de reproducere, masculii devin foarte activi și teritoriali, cântând din zbor pentru a-și atrage perechea și a-și marca teritoriul. Cântecul complex și continuu poate dura câteva minute și este unul dintre cele mai spectaculoase sunete din peisajul rural românesc.
Femela construiește cuibul direct pe sol, într-o adâncitură căptușită cu iarbă și pene. De obicei, depune 4–6 ouă, care sunt clocite timp de aproximativ două săptămâni. Puii sunt hrăniți cu insecte și devin independenți la 10–14 zile după eclozare.
- Hrănire și rol ecologic
Ciocârlanul de Bărăgan este o pasăre omnivoră. Dieta sa variază în funcție de sezon: primăvara și vara consumă în principal insecte, larve, gândaci și omizi, iar toamna și iarna se hrănește cu semințe și resturi vegetale.
Astfel, contribuie la combaterea naturală a dăunătorilor agricoli și ajută la menținerea echilibrului ecologic. De asemenea, fiind o specie dependentă de sol, are nevoie de terenuri fără pesticide, fără lucrări agricole intensive și cu o vegetație variată.
- Amenințări și protecție
Din păcate, ciocârlanul de Bărăgan se confruntă cu un declin accentuat al populației, cauzat în principal de intensificarea agriculturii, folosirea pesticidelor, mecanizarea terenurilor și distrugerea habitatelor stepice. În unele zone, este afectat și de pășunatul excesiv sau de incendiile necontrolate.
Specia este protejată în România și la nivel european prin Directiva Păsări a Uniunii Europene. Este inclusă în numeroase proiecte de conservare, iar monitorizarea populațiilor este esențială pentru stabilirea măsurilor necesare de protecție.
Ciocârlanul de Bărăgan este un simbol al câmpiilor românești și o parte esențială a biodiversității stepei. Păstrarea acestei specii înseamnă conservarea unui mod de viață tradițional, a peisajelor rurale autentice și a echilibrului natural care definește zonele de stepă din România.