Eritemul infecțios, cunoscut și sub denumirea de „a cincea boală” sau „boala obrajilor pălmuiți”, este o afecțiune virală întâlnită în special la copiii de vârstă școlară, dar care poate apărea și la adulți.
Boala este provocată de parvovirusul B19 și se caracterizează printr-o erupție cutanată roșie pe față, urmată de pete pe corp și membre. În majoritatea cazurilor, evoluția este ușoară, însă la anumite categorii de persoane pot apărea complicații.
Cum se transmite eritemul infecțios
Virusul responsabil se răspândește prin picături de salivă eliminate atunci când o persoană bolnavă tușește, strănută sau vorbește. De asemenea, se poate transmite prin contact direct cu secreții respiratorii sau, mai rar, prin sânge. Boala este contagioasă în special înainte de apariția erupției, ceea ce face dificilă prevenirea răspândirii.
Copiii care frecventează colectivități – școli, grădinițe sau creșe – sunt cei mai expuși riscului de îmbolnăvire, însă adulții pot contracta boala atunci când nu au dezvoltat imunitate în copilărie.
Simptomele caracteristice ale eritemului infecțios
Manifestările bolii apar la 4–14 zile după expunerea la virus și includ:
- Erupția facială tipică: obrajii devin intens roșii, ca și cum ar fi fost „pălmuiți”;
- Petele roz-roșii pe corp: după 1–2 zile, erupția se extinde pe trunchi, brațe și picioare, având un aspect reticular (dantelat);
- Febră ușoară sau moderată;
- Durere de cap și oboseală;
- Dureri articulare, mai ales la adolescenți și adulți.
Deși la majoritatea copiilor boala este benignă, există situații în care eritemul infecțios poate fi mai periculos:
- la femeile însărcinate, infecția poate provoca probleme pentru făt, inclusiv anemie severă;
- la persoanele cu sistem imunitar slăbit, virusul poate persista și cauza infecții severe;
- la pacienții cu boli de sânge (anemie hemolitică), eritemul infecțios poate determina o scădere accentuată a numărului de globule roșii.
Diagnosticul
De cele mai multe ori, medicul pediatru sau medicul de familie stabilește diagnosticul pe baza erupției cutanate și a istoricului simptomelor. În cazurile în care este necesară confirmarea, se pot recomanda analize de sânge pentru detectarea anticorpilor specifici parvovirusului B19.
Nu există un tratament antiviral specific împotriva parvovirusului B19. Terapia vizează ameliorarea simptomelor:
- administrarea de antitermice și analgezice pentru reducerea febrei și a durerilor;
- repaus și hidratare corespunzătoare;
- îmbrăcăminte lejeră și menținerea unei temperaturi confortabile pentru a reduce disconfortul provocat de erupție.
În cazul complicațiilor sau al pacienților cu risc crescut, medicul poate recomanda monitorizare și tratamente suplimentare.
Prevenirea răspândirii bolii
Deoarece eritemul infecțios este contagios înainte de apariția erupției, izolarea bolnavului după debut nu previne întotdeauna transmiterea. Totuși, măsuri simple pot reduce riscul de îmbolnăvire:
- spălarea frecventă a mâinilor;
- folosirea șervețelelor la tuse și strănut;
- evitarea contactului apropiat cu persoane vulnerabile (gravide, persoane imunodeprimate).
Chiar dacă nu este o boală gravă în cele mai multe cazuri, eritemul infecțios poate pune probleme pentru anumite categorii de persoane. Părinții, educatorii și cadrele medicale trebuie să cunoască simptomele și să solicite consult medical atunci când apar semne de boală.