Implanturile pterigoidiene sunt folosite, în principal, la maxilarul superior, în zona posterioară, atunci când osul disponibil este redus și pacientul ar avea altfel nevoie de sinus lift sau de adiții osoase.
În această primă etapă, medicul evaluează istoricul medical, starea gingiilor, igiena, mușcătura și obiectivul protetic (coroane izolate, punte, reabilitare tip All-on-X). Se discută și obiceiuri precum bruxismul, pentru că forțele masticatorii influențează atât poziția implanturilor, cât și tipul lucrării finale.
-
Investigații și planificare digitală (CBCT)
Planificarea corectă se bazează pe tomografie CBCT, care arată volumul osos, raportul cu sinusul maxilar și anatomia zonei posterioare. Medicul de la clinica Dr. Dehelean stabilește unghiul, lungimea și diametrul implantului, precum și poziția viitoarei lucrări protetice, pentru ca implantul să susțină eficient dinții ficși și să distribuie corect forțele.
În această etapă se decide dacă planul include exclusiv implanturi pterigoidiene sau o combinație cu implanturi standard/anterioare.
-
Pregătirea preoperatorie: igienizare, tratamente necesare și indicații
Înainte de intervenție, se recomandă igienizare profesională și tratarea eventualelor infecții (carii profunde, parodontită, leziuni apicale). Dacă există dinți irecuperabili, se planifică extracțiile și momentul inserării implanturilor (în aceeași ședință sau etapizat). Pacientul primește indicații clare: alimentație ușoară înainte (dacă nu se folosește sedare), evitarea fumatului, medicație la nevoie și planul de vizite postoperatorii.
-
Anestezia și accesul chirurgical
De regulă, inserarea se poate face cu anestezie locală, iar confortul este gestionat prin tehnici moderne și o abordare minim invazivă, atunci când anatomia permite. Medicul de la ClinicaDrDehelean.ro realizează un acces controlat în zona posterioară maxilară, pentru a vizualiza și pregăti corect traiectul implantului, păstrând țesuturile cât mai bine.
-
Pregătirea osteotomiei (forajul ghidat) și direcția angulată
Aceasta este etapa „de precizie”. În funcție de planul stabilit pe CBCT, medicul creează treptat traiectul în os, cu freze succesive, sub irigație, menținând un unghi specific pentru a evita sinusul maxilar și pentru a obține ancorare stabilă posterior.
Implanturile pterigoidiene se inseră în regiunea posterioară, într-o poziție angulată, cu traiect paralel cu peretele distal al sinusului, până la zona pterigoidiană.
-
Inserarea implantului și obținerea stabilității primare
Implantul este introdus progresiv în traiectul pregătit, iar medicul urmărește stabilitatea primară (fixarea inițială mecanică în os). Stabilitatea bună este un criteriu major, fiindcă poate permite încărcare imediată sau rapidă, adică o lucrare provizorie fixă în 24–48 de ore, în cazurile potrivite.
-
Managementul țesuturilor și sutura
După inserare, medicul adaptează gingia în jurul implantului, pentru a obține o vindecare curată și o protecție bună a zonei. Se aplică suturi fine, iar pacientul primește instrucțiuni pentru igienă, dietă și medicație.
Disconfortul postoperator este, de obicei, controlabil, dar poate apărea edem (umflare) în primele 24–72 de ore, mai ales când sunt inserate mai multe implanturi într-o singură ședință.
Implanturi pterigoidiene | ClinicaDrDehelean.ro
-
Amprentarea și lucrarea provizorie (când este posibilă încărcarea imediată)
Dacă stabilitatea implanturilor este suficientă și planul ocluzal permite, se poate trece la etapa protetică rapidă: scanare intraorală sau amprentă, apoi realizarea unei lucrări provizorii fixe. Avantajul major este că pacientul evită protezele mobile și își reia mai repede funcțiile sociale și masticatorii, cu respectarea unei diete adaptate în primele săptămâni.
-
Perioada de osteointegrare și lucrarea finală
După etapa provizorie, urmează osteointegrarea (vindecarea biologică), monitorizată prin controale. La momentul potrivit, se face lucrarea finală (punte/coroane pe implanturi), cu ajustări de mușcătură, pentru a proteja implanturile pe termen lung.
Succesul pe termen lung depinde de întreținere: igienă riguroasă (inclusiv curățare interdentară), igienizări periodice, controale pentru mușcătură și, la nevoie, gutieră de protecție. Orice sângerare gingivală persistentă, miros neplăcut, durere la mușcătură sau mobilitate a lucrării trebuie evaluată rapid, pentru a interveni din timp.